Înainte de Crăciun.

După o săptămână în care Matei mi-a zis răspicat că el nu învaţă nici o poezie pentru nici o serbare de Crăciun, vine ieri hotărât : "Hai mami cu poeziile alea că mâine cred că am serbare!" 

Iau poeziile şi începe să le citească mai stâlcit, mai incet, da le citeşte şi nu numai că le citeşte dar este hotărât să le şi înveţe pentru că ma pus să le repet cu el de 10 ori consecutiv, după care, nu a fost mulţumit, am mai repetat încă de două ori.... şi ar mai fi continuat dacă nu m-aş fi săturat eu!

Unul din versuri zice aşa: ....."şi-ţi mai spun, aşa să ştii / că eu nu-ţi cer jucării, cum ţi-ar cere alţi copii" ....
Eu zic: Îmi pare o păcăleală versul ăsta! cum adică tu nu-i ceri jucării? da ce îi ceri?
Matei zice foarte, dar foarte serios şi surprins de ce am zis:
"Păi, aşa este! eu nu-i cer jucării! ele vin aşa, pur şi simplu sub brad! nu-i cer eu! eu doar îi spun de care jucării să fie! dar ele vin oricum fără să-i cer "